Despre noi

      Istoria de peste 150 de ani a bisericii Betania începe odata cu sosirea în România, în data de 30 aprilie 1856, a lui Karl Johann Scharschmidt, nascut în 1820 la Ofen, lânga Budapesta si plecat ulterior în Germania. Ajuns acolo, se stabileste în Hamburg, unde are loc întâlnirea lui personala cu Domnul si unde este botezat în 1845 chiar de catre J.G.Oncken, unul dintre pionierii credintei baptiste europene. Ajuns în Bucuresti împreuna cu sotia sa, Augusta, Scharschmidt se înconjoara de un grup de prieteni pe care îi invita în casa lor ai carora începe sa le vesteasca Evanghelia. În curând, grupul de rugaciune si studiu biblic nu mai încape în casa familiei, asa ca atelierul de tâmplarie este amenajat pentru adunare. Profitând de existenta unui grup de peste 20.000 de germani în Bucuresti la acea vreme, noul grup de credinciosi tipareste peste 3000 de brosuri evanghelistice si le distribuie celor interesati. Când prima familie cere sa fie botezata, Scharschmidt, nefiind predicator, îi scrie lui Oncken pentru a primi ajutor în lucrarea Domnului. În septembrie 1863 soseste la Bucuresti August Liebig iar în mai 1864 Karl Friedrich Weigel, de profesie lacatus, dar cu mare har în predicarea Evangheliei. El finanteaza cumpararea imobilului din str. Popa Rusu 22, unde se construieste cladirea pentru biserica. În acel moment comunitatea de credinciosi, exclusiv germani, numara aproximativ 15 persoane.

      Lucrarea bisericii se diversifica, adaugându-se repede o Școala Duminicala pentru copii; tinerii s-au organizat într-o asociatie a tinerilor crestini, luând fiinta si o asociatie pentru raspândirea de tractate si brosuri. August Liebig începe o lucrare de misiune în Moldova si Dobrogea, înfiintând înca doua noi biserici, la Iasi si Cataloi. În 1878 vine ca pastor al bisericii din Bucuresti Daniel Schwegler si va ramâna ca slujitor al ei pâna în anul 1886. În 1883 se converteste Johann Hammerschmidt, care devine pastorul bisericii între anii 1903-1910. În timpul slujirii lui se întorc la Domnul si primii români, printre care si Constantin Adorian. Pe parcursul primului razboi mondial pastor este Beniamin Schlipf, pâna în anul 1922, apoi urmeaza Karl Ströbel pâna în 1928, o persoana care si-a manifestat în mod deschis dragostea pentru români, Johannes Fleischer pâna în 1944, Johann Werner Abele (1944-1947) ca diacon responsabil al lucrarii.

      În 1962, odata cu legea arondarii, biserica baptista germana îsi exprima acordul sa primeasca în localul din str. Popa Rusu 22, grupul de credinciosi din str. Apele Minerale, format de aproximativ 60 de persoane si pastorit de Florea Simionescu, pentru a-si desfasura serviciile divine în mod alternativ. În aceeasi perioada începe un exod masiv al etnicilor germani, care se repatriaza în numar foarte mare, astfel ca în 1963 biserica din str. Popa Rusu numara 153 de membri, dintre care 100 români, 45 germani si 7 maghiari. În 1970 este chemat ca pastor al bisericii germane Adolf Novak, iar dupa pensionarea lui Florea Simionescu, pastor al bisericii române devine Iosif Sarac, pâna în anul 1983. În anul 1979 biserica baptista germana cedeaza comunitatii de români întregul patrimoniu al bisericii germane, iar dupa plecare alui Adolf Novak în Germania serviciile în limba germana sunt suspendate. Dupa plecarea în Statele Unite a pastorului Iosif Sarac, biserica Betania este girata de pastorul Vasile Al. Talos, între anii 1983-1984, când lucrarea este preluata de pastorul Ilie Tundrea, care va sluji pâna în anul 1993, când pleaca la Oradea, ca profesor la Universitatea Emanuel. În 1993 este invitat ca pastor Liviu Caprar, care era în acelasi timp si director al Liceului Baptist Logos. Acestuia i se alatura, în anul 1999, ca pastor de tineret Soterius Tataru. În anul 2002 este invitat din nou ca girant pastorul Vasile Al. Talos, iar în anul 2005 este ales ca pastor Radu Oprea, care slujeste biserica Betania în prezent.